Sunt captiv. Sunt captiv. Sunt captiv. Vocea obosită care-mi șoptește aceste două vorbe vrea să evadeze. Sufletul meu este captiv între gratiile trupului.
Scheletul nu este alcătuit din oase dure pentru a proteja organele vitale, dar servește drept gratii pentru licărirea plăpândă ce încearcă să evadeze. Are nevoie de hrană, iar trupul îl hrănește doar pentru a nu-l lăsa să moară, însă foamea îl mistuie în continuare ca un foc, veșnic flămând și el. Nu mai are speranță. A murit și ea odată cu libertatea. Iar dacă speranța moare ultima, atunci nu i-a mai rămas nimic. În afară de captivitate. Numai foame, sete și gratii. 
Aroma pâinii calde ce îi dă târcoale și bucățica neînsemnată pe care o primește ca să nu moară. Ca să aibă destulă forță să suporte în continuare. Să suporte tortura captivității.
Se întreabă neputincios cu ce a greșit. Încearcă să-și aducă aminte unde era înainte de a se trezi în această celulă torționară. Nu-și poate aduce aminte nimic. Absolut nimic. Întuneric,strigăte și captivitate. Asta e tot ce își amintește.
Iar trupul, veșnic sătul și veșnic nemulțumit, plin de o îngâmfare demnă de un corp omenesc, ignoră chemarea slabă de ajutor venită din partea sufletului. În prostia și ignoranța sa, crede că sufletul fără el nu ar putea exista. Egoist până la limită, nu își dă seama că, de fapt, el servește drept închisoare pentru suflet, iar atunci când o temniță rămâne fără prizonier, nu mai trebuiește nimănui. Trupul, în narcisismul lui nu își dă seama că nu ar exista fără suflet. Și îl torturează în continuare.
Plăpând, slab și neajutorat, sufletul continuă să trăiască. Continuă să existe întemnițat într-o celulă torționară. Visează să evadeze.
… you speak my mind
De ce nu scrii o carte?
Viata intr-o colivie ? …
S – Adica suntem intr-un gand? Imi pare bine
Serginho – Cred ca ma supraapreciezi. Nu cred ca as putea scrie o carte, dar merci de incredere.
Esqvilyn – Cam asa. Nu o lua foarte in serios. Am scris si eu niste ganduri venite in momente de disperare
N-am luat-o
. Nici eu nu am mereu aceeasi stare 
.
Ai si tu asemenea stari de disperare?
Si eu care credeam ca sunt unica ticnita de pe-aici…
Hmmm, nu stiu daca le-as putea numi de disperare. Dar ma mai enervez destul de rau si eu
.
PS: Vrei si tu prea multe
. Unica ticnita ? 
) Neaaaa 
)
Da, imi cer scuze. Am dat dovada de aroganta gandind ca sunt unica ticnita
)
Eu aici nu eram enervata de fapt. De fapt, nici nu stiu cum eram. Cert e ca am scris ce mi-am venit la moment. Deja judeca singur.
Mare aroganta
) 
)
Da, nu ma gandeam ca erai enervata cand ai scris articolul. Dupa cum zic unii: “-Ce stare, ce stare ? – O stare … nedefinita.”
Stare nedefinita ce da roade definite, dar care provoaca reactii nedefinite
)
si reactiile-s nedefinite ?
)
Da